Balanta

M'am gandit sa pun in balanta avantajele si dezavantajele din relatia noastra.. De multe ori mie imi place sa incep cu binele..deci as incepe cu avantajele.. Ma gabdesc ca probabil ar fi de scris mai mult.. sau asa ar trebuii..
◆ Avantaje:
-cred ca nimeni nu m'a iubit cum ma iubesti tu
-stiu ca e cineva mereu langa mine,ca am pe cine sa ma bazez
-2ani pentru mine inseamna cea mai lunga relatie de pana acum..
-m'ai schimbat mult
-uneori chiar nu ma vad fara tine
-stiu ca ma poti ajuta mereu,indiferent de situatie
-are cine sa aiba grija de mine
- ...
◆Dezavantaje:
-nu pot face nimic fara sa iti cer voie
-esti foarte gelos si nu intelegi niciodata nimic
-nu pot vorbi cu nimeni fara ca tu sa stii sau sa vezi..
-imi provoci nervi zilnic
-las prea multe de la mine
-esti egoist
-tot timpul trebuia sa fie ca tine..
Si probabil as continua cu asta la nesfarsit..

Chestii complicate ...

Atunci cand te alfii intr'un moment complicat ..de multe ori incerci sa gasesti o rezolvare care oarecum sa te scoata din toata faza asta complicata,incerci sa o gasesti prin fel si fel de metode.. Dar vezi tu in cazul meu..sau cazul nostru ..oricum as da.o si as incerca nu reusesc nimic.. Nu gasesc nici cea mai mica rezolvare.. nimic de care sa ma agat sa ies din asta si sa fac sa fie bine.. E mult prea complicat si ma framanta groaznic intrebarea: "unde o sa duca asta?".. sau daca o sa aiba un sfarsit sau orice care sa ma faca sa gandesc cumva..  De multe ori cred ca e degeaba si ca nu duce la nimic si e o pierdere de timp pentru amandoi.. Nu as vrea sa fiu eu cea care pune piciorul in prag si sa spuna "gata,pana aici!".. si nu as vrea nici tu sa'mi spui tu asta.. Am sa o las asa sa vad unde duce cu toate ca doare intr'un fel.. poate asa am sa aflu si raspunsul la intrebare..

Moment

Nu a trecut mult timp..si totusi pare o vesnicie..dar pot sa jur ca imi e atat de dor de tine!.. Nu ma mai satur sa te privesc,sa'mi vorbesti..sa te ascult.. Cred ca incep sa fiu egoista.. acum nu ma mai multumesc doar cu putin..adica doar sa te stiu acolo si sa te privesc.. nu.. acum te vreau din ce in ce mai mult si doar pentru mine si te vreau intr.un mod nebun de dragoate .. Poate chiar par indiferenta si nu ai crede toate astea.. Dar imi e atat de frica sa iti arat si sa iti demonstrez ce simt si cat de mult in cat as prefera sa iti dau dreptate.. Dar nu vreau pentru ca te.as minti... Chiar imi e dor sa imi trimiti un msj si sa ma alinti..sa.mi vorbesti cum stii doar tu.. Imi e frica de ce se intampla cu mine si poate as fi nebuna sa iti dau sa citesti asta..dar simt ca trebuie sa stii ca ma faci sa ma gandesc la tine tot timpu si ma faci sa tanjesc dupa tine.. Poate ar suna chiar nebunesc sa iti zic ca as da orice sa ma poti strange in brate zilnic.. Pur si simplu si vorbind pe limba dragostei .. imi place parfumu tau,pielea ta,vocea ta,felul tau de a fi..de a te purta si a vorbi cu mine.. Cum sa nu tanjesc dupa tine?.. Cred ca as fii schimbata total daca brusc ai disparea si s.ar termina putinu' asta ce l'am inceput.. Chiar numai pot sa'mi imaginez momente fara tine..
...cu drag eu!.. Imi lipsesti! :*

Game over!

La inceput,orice fel de inceput,toate par usoare si devin din ce in ce mai interesante.

Pe parcurs apar si mici poate chiar mari incidente ... Noi am ajuns in punctul acela cand eu numai am ce sa-ti dau,iar tu numai ai ce sa-mi oferi.

Trebuie sa plec! Pentru ca nu ne mai leaga nimic!

N-am sa mai fiu mereu acolo dupa orice greseala facuta,n-am sa mai fiu acolo sa iti spun ca trec si peste asta,nu! ...

A fost...si nu va mai fi niciodata,dar chiar niciodata...Ma gandesc la el ca la omul care intr-o fractiune de secunda a reusit sa ma doboare,sa ma raneasca,sa ma ingenuncheze din nou in fata destinului si care astepta mereu sa fie iertat si era invatat ca certurile noastre se transformau in momente frumoase pentru ca impacarea era prea dulce si parca mereu ne doream sa gresim de dragul impacarii.

Si atunci se lovesc usor de peretii mintii mele promisiunile...acele promisiuni jurate in soapta....acele promisiuni care au fost cuvinte aruncate atat de usor in vant.

Nu, nu-l mai iubesc,si nu cred ca l-am iubit vreodata...dar nici nu am ochii in lacrimi sau lacrimi in ochi cu toate ca poate doare,ma doare ca am crezut,ma doare pentru ca mi-a atins orgoliul ... acel orgoliu femeiesc!

Doar gandindu-ma la toate vorbele rostile si toate clipele impreuna,diminetile care incepeau cu el,momentele de sinceritate...hmm aici sunt dubiile: Oare chiar atat de bine joaca teatru?, Cum poate cineva sa fie atat de fals?,Cum poate sa minta atat de bine?!

Stiu ca atunci cand poate voi primi raspunsurile mi-se vor schimba intrebarile.Dar ce mai conteaza?

Stii,intr-un fel ma amuza toata povestea asta,2 ani de zile de minciuna,cine mai e ca mine?

Tu crezi...nu crezi,stii ca te urasc si ti-am spus ca ai murit pentru mine,dar nici asta nu e suficient da crunt pentru tine. Nici daca ai murii nu m-as bucura,pentru ca ar fi prea bland.

Din contra iti doresc toata fericirea din lume. Pentru ca ura nu rezolva lucrurile,doar ca ai fi putut sa duci jocu asta mult mai departe si sa-l faci intr-un fel sa aibe un final ferici,ca-n filmele cu happy end!

Ramai cu bine,dar ramai fara mine! Orgoliul te imbratiseaza mai bine decat o fac eu!

Ce`am fost si ce fel suntem!

Trec prin acele momente cand devin visatoare si nostalgica.Din fericire, in cele mai rele momente de acest fel, nu-mi pierd totusi simtul umorului.Incep sa cred ca nu ma mai cunosc,trec prin diferite stari,ma uimesc singura si uneori sunt prea fericita,si poate asta ma uimeste atat de tare ca nu am motive.Mi-e sila de toate gesturile, frazele, reactiile mele. Am oroare de toata aceasta comedie sociala pe care o jucam. Aceasta odioasa comedie a disimularilor. Fiecare joaca un personaj si aproape niciodata nu esti în exterior, adica în actiuni si cuvinte, asa cum esti în realitate.In jocu asta copilaresc (pentru ca nu-i pot da alta denumire mai explicita),vrem fiecare sa para exact ceea ce nu e si sa-i dam jocului alta fatada decat cea adevarat.Si pot sa spun ca pe noi chiar ne chinuie talentu.E normal,pentru ca in orice moment al vietii trebuie sa purtam o masca. Asa cum masca asta ma face pe mine sa ma ridic de acolo de unde m-ai aruncat fara macar sa te gandesti inainte sa o faci,fara macar sa iti pui o simpla intrebare pe care eu mi-o pun zilnic,in orice ora,in orice minut..secunda: "De ce?" Pur si simplu ai stat sa te intrebi de ce ai facut asta? Raspund tot eu.. Nu!Tot privesc in jurul meu si ma intreb de ce doar la noi a fost complicat,ciudat,fals,mincinos... Pe cei impliniti le spun norocosi. Ma simteam si eu norocoasa cand spuneai ca ma iubesti,eram cea mai implinita persoana! Pentru ca tu m-ai iubit cel mai mult... Lasule..Dar multumesc ca m-ai invatat sa fiu nepasatoare,indiferenta,dura,uneori chiar rea. Pentru ca acum imi aduc aminte cu drag de acele momente impreuna si imi dau seama ca iubeam pe alcineva...Trebuie sa existe cineva in lumea asta mare, cineva care sa ma iubeasca mult, cineva caruia sa ii pese, cineva care sa ramana atunci cand toti iti intorc spatele, trebuie sa existe undeva un sarut sincer, o privire gingasa, trebuie sa existe undeva un zambet care sa merite fiecare lucru marunt pe care il fac, trebuie sa existe cineva care sa aprecieze lucrurile frumoase, dragostea mea, increderea mea, trebuie sa existe undeva o persoana care sa se ofere neconditionat, o persoana care sa ma ajute, trebuie sa existe cineva! M-am saturat sa contruiesc singura castele, m-am saturat sa se darame tot ce construiesc! M-am saturat sa apari mereu si sa dispari cand te plictisesti si sa vi cu texte ca nu ma meriti. Nimeni nu merita pe nimeni daca stai putin sa te gandesti.Si nu.. nu mai sunt dezamagita! Sunt ranita! Da, sunt ranita de fiecare cuvant, sunt ranita de fiecare zi in care nu te vad, sunt ranita de fiecare clipa in care iti sunt indiferenta. Ma raneste fiecare lacrima pe care nici numai pot sa o vars pentru tine,doare atat de tare ca nici lacrimile nu vor sa curga pentru tine, ma ranesc cuvintele pe care le arunci,gesturile pe care le faci,nepasarea ta nenorocita,indiferenta,tot!Daca eu as sti o alta femeie ca te-ar iubi ca mine, cu toata durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te incredintez c-as binecuvinta-o! Dar ne stiind asta nu-mi ramane sa iti spun decat ca ai lasat o mare pata in toate amintirle alea frumoase care au fost,de care ai fost si tu in stare..Nu am ce visez sa am, dar sunt optimista si puternica. Nu sunt mereu fericita, dar gasesc mereu cate ceva, cate o amintire, cate un cuvant, care sa imi readuca la viata zambetul pierdut pe undeva, prea departe.Daca nu erai tu nu durea.. si de aceea accept durerea asta pentru ca e de la tine!E ceva ce ma face sa stiu ca ai existat pentru mine.. cu parere de rau o zic dar ai cam murit acum..Si chiar nu sufar ca te pierd pe zi ce trece tot mai mult si simt cum a trecut timpu pe langa mine degeaba, ca mi-ai fost greseala,ma roade faptul ca nu am spus acel "Nu" care trebuia spus mereu.Nu a fost de ajuns sa crezi ca ma poti iubi daca tie iti e frica de iubire si frica de dependenta,si nu era de ajuns sa te lasi iubit daca nu erai sigur de propiile tale sentimente.Ma voi gandi la tine in fiecare zi.O parte din mine e speriata ca va veni o vreme cand tu nu vei mai simti acelasi lucru,ca vei uita ce am împartasit,asa ca vreau sa facem ceva.Oriunde te vei afla si indiferent de ce se va intampla in viata ta vreau ca atunci cand desenezi sa te gandesti la mine si la tot ce am trait impreuna,macar cand atingi de 2 ori creionul de foaie..pentru ca desenand ne-am cunoscut. Daca nu suntem impreuna macar avem asta si o putem impartii.Nici o durere din lume nu ma va putea face sa te urasc,sa nu te privesc,sa nu-mi fie dor.Am batut cu umilinta la portile inimii tale.Am stat cu mana intinsa asteptandu-ti iubirea,decizia,privirea,atingerea,imbratisearea de care as avea nevoie zilnic. Poate ca a meritat.. Sau chiar a meritat pentru acele momente cand eram doar noi doi,cand diminetile incepeau cu tine,cand te priveam si te mangaiam si ma jucam in parul tau,cand te sarutam usor pe frunte,si iubeam sa vad cum te strambi somnoros si eram nerabdatoare sa deschizi ochii sa-ti intalnesc privirea,apoi sa ma asez cu capu pe pieptul tau sa ma strangi in brate si sa-mi ciufulesti parul. Alt lucru care-l iubeam la tine..ma fascina faptul ca te priveam cum dormi.Si cu toate astea brusc ai murit pentru mine si nu ma intreba nimic. Nu ma intreba de ce am ales asa. Nu ma intreba de motive. Pentru ca nu vei intelege, nici eu nu imi pot explica cateodata. Nu ma intreba nici de regrete, nici de dor, pentru ca am simtit din plin toate astea. Doar din cand in cand adu-ti aminte ca-mi lipsesc multe.Suntem doi oameni care nu pot trai nici separat,nici impreuna..si ma simt lasa ca nici sa plang numai pot,ca simt o ura pe care refuz sa o cred mereu.. As scrie aici fara sa ma opresc si poate tot n-as explica tot ce am de spus..dar acum ma simt impacata cu tot ca am spus asta!

Am ales .

Nu vreau sa par a fii egoista,dar am ales sa merg pe drumul meu si am promis ca am sa te las in pace.Cum tu ai ales sa nu`mi fi alaturi,si ti`am respectat decizia vreau sa ma lasi si pe mine sa ma tin de cuvant.

Si nu m`ai lasat sa ma tin de promisiune,ai profitat de mine,nu stiu ce ai vrut sa`mi arati mai exact : ca nu pot sa`ti rezist,sau chiar nu poti sa stai fara mine?

Oricum numai conteaza,nu ma mai intereseaza,de acum o sa fie mai multa indiferenta si mai putine sentimente sau mai deloc sentimente.

Sincer m`am si plictisit de situatia asta,nu stiu nici sentimentu ala de gelozie nu`l mai am..numai e nimic si ma bucur.

N`am mai auzit acel "Te iubesc!" si ma bucur si ma ajuta asta,si asa il spunei degeaba,cel putin mie.

Imi doresc sa dau timpu inapoi pana la momentu ala cand a inceput toata nebunia asta si sa pun punct ca sa nu ne mai fie asa de greu,adica sa`mi fie asa de greu. Poate ne era mai bine ...

Daca tot nu pot sa dau timpu macar incerc sa schimb prezentu. Si am ales sa plec,ca poate asa e mai bine pentru amandoi,ce`i drept mai mult pentru mine si asa tu esti ala indiferentu si toate cele.

Nu caut sa te impresionez si nu cersesc nimic de la tine chiar am pe cine sa iubesc si eu.

26.04.2011-Am plecat !

Gata !

Uite..imi pare rau ca a trebuit sa fie asa,dar nu stiam ce sa fac,imi pare rau ca a trebuit sa ma vezi plangand asa,dar a fost prima si ultima oara cand m`ai vazut asa.

Iti multumesc ca nu m`ai lasat singura,ca mi`ai sters lacrimile,ca m`ai luat in brate,ca m`ai sarutat,si ca mi`ai rupt ochelarii doar ca nu vroiam sa ma uit in ochii tai,ca nu m`ai lasat sa trag singura.

Te`am chemat sa stai cu mine acolo,eu ti`am zis ca vreau sa dorm,si chiar asa a fost,eram obosita si ma durea foarte tare capu,si ochii imi erau obositi si inca inlacrimati,am vrut sa adorm langa tine. Te`ai intins langa mine pe iarba,ma asteptam sa pleci si sa ma lasi acolo, mi`ai dat ochelarii jos,de data asta nu i`ai mai rupt,mi`am dat parul la oparte,m`ai mangaiat pe fata... iar eu ti`am zis ca e ultima oara,si m`ai intrebat ultima oara ce?... Ultima oara cand stai cu mine,cand ma saruti,cand ma mangai,cand ma iei in brate,cand sunt langa tine. M`ai intrebat daca asa vreau si am spus un "da" hotarat. Si credema ca niciodata n`am fost mai sigura cand am spus asta si sa fie legat de tine,de mine,de noi.

Cand plangeam mi`ai spus ca ma iubesti dar nu poti sa stai cu mine,si n`am putut pricepe asta niciodata,te`am intrebat atunci de ce nu ma lasi in pace si mi`ai spus ca lumea e prea insistenta si eu plang mereu.. te`am privit in ochi si ti`am spus sa nu te mai iei dupa lume,iar mie imi trece.. Te`ai ridicat si ai plecat,atunci m`am simtit mai singura ca niciodata,nu ma asteptam,dar ai facut cativa pasi te`ai oprit,m`ai strigat si mi`ai spus ca ma iubesti..nu stiam daca sa raspund sau nu si am lasat capul in jos si am inceput iar sa plang,nu puteam sa inteleg pur si simplu de ce.

Am incercat sa ma linstesc singura,dar nu prea am putut... Te`ai intors si ai vazut ca inca plang,m`ai luat in brate iar,mi`ai sters lacrimile,incepusem sa ma simt mai bine,m`ai ridicat si ai spus sa merg sa ma plimb cu tine daca tot e ultima oara,ai spus sa fie frumos. Am acceptat te`am luat de mana si am plecat... Ne`am asezat mai departe de restu care erau cu noi,te`ai pus in fata mea si te`ai uitat in ochii mei si m`ai intrebat daca iti dau un bot,asa de ultima oara. Mereu cand spunei "ultima oara" ma apasa un gol imens,si ma gandeam ca o sa se termine repede momentu ala si ca am sa plec si de data asta definitiv. In momentul ala nici nu stiam ce sa fac:sa ma bucur ca erai acolo cu mine si sa ma bucur de moment,sau sa plang ca eram constienta ca era ultima oara si dupa am sa plec. Am inceput sa ne sarutam,m`ai lasat pe spate,mi`ai spus lasate ca esti cu mine si n`ai sa cazi,atunci inima incepuse sa`mi bata mai tare,ma simteam protejata,era perfect,ceru albastru,iarba verde,soarele,zgomotele padurii,timpu parca statea in loc.

A fost o zi speciala,multumesc ca m`ai facut sa ma simt asa de bine.

Poate si datorita acestei zile am inteles intr`un final,ca da ma iubesti si nu ma poti tine langa tine,prin asta ma protejezi,pentru ca stii ca ma faci mereu sa sufar si ma vrei fericita,mare pacat ca nu langa tine.

Am plecat ...

P.S: Te iubesc ! <3