marți, 13 martie 2012

Ce`am fost si ce fel suntem!

Trec prin acele momente cand devin visatoare si nostalgica.Din fericire, in cele mai rele momente de acest fel, nu-mi pierd totusi simtul umorului.Incep sa cred ca nu ma mai cunosc,trec prin diferite stari,ma uimesc singura si uneori sunt prea fericita,si poate asta ma uimeste atat de tare ca nu am motive.Mi-e sila de toate gesturile, frazele, reactiile mele. Am oroare de toata aceasta comedie sociala pe care o jucam. Aceasta odioasa comedie a disimularilor. Fiecare joaca un personaj si aproape niciodata nu esti în exterior, adica în actiuni si cuvinte, asa cum esti în realitate.In jocu asta copilaresc (pentru ca nu-i pot da alta denumire mai explicita),vrem fiecare sa para exact ceea ce nu e si sa-i dam jocului alta fatada decat cea adevarat.Si pot sa spun ca pe noi chiar ne chinuie talentu.E normal,pentru ca in orice moment al vietii trebuie sa purtam o masca. Asa cum masca asta ma face pe mine sa ma ridic de acolo de unde m-ai aruncat fara macar sa te gandesti inainte sa o faci,fara macar sa iti pui o simpla intrebare pe care eu mi-o pun zilnic,in orice ora,in orice minut..secunda: "De ce?" Pur si simplu ai stat sa te intrebi de ce ai facut asta? Raspund tot eu.. Nu!Tot privesc in jurul meu si ma intreb de ce doar la noi a fost complicat,ciudat,fals,mincinos... Pe cei impliniti le spun norocosi. Ma simteam si eu norocoasa cand spuneai ca ma iubesti,eram cea mai implinita persoana! Pentru ca tu m-ai iubit cel mai mult... Lasule..Dar multumesc ca m-ai invatat sa fiu nepasatoare,indiferenta,dura,uneori chiar rea. Pentru ca acum imi aduc aminte cu drag de acele momente impreuna si imi dau seama ca iubeam pe alcineva...Trebuie sa existe cineva in lumea asta mare, cineva care sa ma iubeasca mult, cineva caruia sa ii pese, cineva care sa ramana atunci cand toti iti intorc spatele, trebuie sa existe undeva un sarut sincer, o privire gingasa, trebuie sa existe undeva un zambet care sa merite fiecare lucru marunt pe care il fac, trebuie sa existe cineva care sa aprecieze lucrurile frumoase, dragostea mea, increderea mea, trebuie sa existe undeva o persoana care sa se ofere neconditionat, o persoana care sa ma ajute, trebuie sa existe cineva! M-am saturat sa contruiesc singura castele, m-am saturat sa se darame tot ce construiesc! M-am saturat sa apari mereu si sa dispari cand te plictisesti si sa vi cu texte ca nu ma meriti. Nimeni nu merita pe nimeni daca stai putin sa te gandesti.Si nu.. nu mai sunt dezamagita! Sunt ranita! Da, sunt ranita de fiecare cuvant, sunt ranita de fiecare zi in care nu te vad, sunt ranita de fiecare clipa in care iti sunt indiferenta. Ma raneste fiecare lacrima pe care nici numai pot sa o vars pentru tine,doare atat de tare ca nici lacrimile nu vor sa curga pentru tine, ma ranesc cuvintele pe care le arunci,gesturile pe care le faci,nepasarea ta nenorocita,indiferenta,tot!Daca eu as sti o alta femeie ca te-ar iubi ca mine, cu toata durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te incredintez c-as binecuvinta-o! Dar ne stiind asta nu-mi ramane sa iti spun decat ca ai lasat o mare pata in toate amintirle alea frumoase care au fost,de care ai fost si tu in stare..Nu am ce visez sa am, dar sunt optimista si puternica. Nu sunt mereu fericita, dar gasesc mereu cate ceva, cate o amintire, cate un cuvant, care sa imi readuca la viata zambetul pierdut pe undeva, prea departe.Daca nu erai tu nu durea.. si de aceea accept durerea asta pentru ca e de la tine!E ceva ce ma face sa stiu ca ai existat pentru mine.. cu parere de rau o zic dar ai cam murit acum..Si chiar nu sufar ca te pierd pe zi ce trece tot mai mult si simt cum a trecut timpu pe langa mine degeaba, ca mi-ai fost greseala,ma roade faptul ca nu am spus acel "Nu" care trebuia spus mereu.Nu a fost de ajuns sa crezi ca ma poti iubi daca tie iti e frica de iubire si frica de dependenta,si nu era de ajuns sa te lasi iubit daca nu erai sigur de propiile tale sentimente.Ma voi gandi la tine in fiecare zi.O parte din mine e speriata ca va veni o vreme cand tu nu vei mai simti acelasi lucru,ca vei uita ce am împartasit,asa ca vreau sa facem ceva.Oriunde te vei afla si indiferent de ce se va intampla in viata ta vreau ca atunci cand desenezi sa te gandesti la mine si la tot ce am trait impreuna,macar cand atingi de 2 ori creionul de foaie..pentru ca desenand ne-am cunoscut. Daca nu suntem impreuna macar avem asta si o putem impartii.Nici o durere din lume nu ma va putea face sa te urasc,sa nu te privesc,sa nu-mi fie dor.Am batut cu umilinta la portile inimii tale.Am stat cu mana intinsa asteptandu-ti iubirea,decizia,privirea,atingerea,imbratisearea de care as avea nevoie zilnic. Poate ca a meritat.. Sau chiar a meritat pentru acele momente cand eram doar noi doi,cand diminetile incepeau cu tine,cand te priveam si te mangaiam si ma jucam in parul tau,cand te sarutam usor pe frunte,si iubeam sa vad cum te strambi somnoros si eram nerabdatoare sa deschizi ochii sa-ti intalnesc privirea,apoi sa ma asez cu capu pe pieptul tau sa ma strangi in brate si sa-mi ciufulesti parul. Alt lucru care-l iubeam la tine..ma fascina faptul ca te priveam cum dormi.Si cu toate astea brusc ai murit pentru mine si nu ma intreba nimic. Nu ma intreba de ce am ales asa. Nu ma intreba de motive. Pentru ca nu vei intelege, nici eu nu imi pot explica cateodata. Nu ma intreba nici de regrete, nici de dor, pentru ca am simtit din plin toate astea. Doar din cand in cand adu-ti aminte ca-mi lipsesc multe.Suntem doi oameni care nu pot trai nici separat,nici impreuna..si ma simt lasa ca nici sa plang numai pot,ca simt o ura pe care refuz sa o cred mereu.. As scrie aici fara sa ma opresc si poate tot n-as explica tot ce am de spus..dar acum ma simt impacata cu tot ca am spus asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

:X

:X
:X